dormeam dus, dupa o noapte extrem de obositoare din cauza furtunii. in sfirsit, pentru ca nu era chiar prima furtuna sa ma prinda descoperit, cam stiam pe unde sa ma adapostesc chiar si acolo unde nu te-ai gindi ca poti fi in siguranta in astfel de situatii. prima oara ma bagasem sub un vehicul gigantic, dar fiind mic de stat, mi-a fost simplu sa ma strecor pe burta si sa stau linga roata, in timp ce de jur imprejur... dezastru. o gramada de picioare, care mai de care mai ude si grabite, intr-un zgomot infernal al apei care se lovea cu furie de asfalt. ei bine, azi-noapte a fost si mai si. valuri isterice alergau pe linga trotuare si la un moment dat am distins cu greu un ghem mic si cenusiu trecind cu o viteza prea mare pe linga cartoanele sub care stateam. n-am stat sa ma gindesc si bine am facut, altfel nu mai aveam sanse s-o salvez. am apucat-o cum am putut si am tras-o din virtej si la perete. cind am vazut cum tremura si cit de ametita era, am lipit-o de mine, si asa ghem cum era, am inconjurat-o cu tot corpul sa-i tin cald. asa am adormit. trezirea insa a fost altfel. intr-o fractiune de secunda cartoanele de deasupra noastra au fost smulse, eu lovit cu piciorul si impuns cu un bat, ea luata pe sus. nu mai ploua, dar nici soarele nu parea sa iasa curind.
cind am vazut ca incepe sa ploua, mi-am spus ca asta e sansa mea. timpita asta de creatura stirba e speriata de ploaie si se ascunde pe unde poate cind incepe sa fulgere. iar cind tuna incepe sa se bilbiie. asa ca m-am catarat usor pe pervaz, in timp ce geamul tocmai se izbea puternic din cauza vintului. am cam vazut ce urmeaza, insa aveam de ales intre asta si a fi zilnic luata pe sus si legata cu tot felul de sireturi si a fi indopata cu naiba stie ce mi-o da de are gust amar. mai mult de-atit, vine si namila aia care de obicei nu ma baga in seama, doar ca sa ma chinuie si mai tare. asa ca intre optiunea de a fi legata si intepata cu ace si a-mi incerca norocul in potop, ce sa vezi... am aterizat pe pamint doar ca sa fiu imediat trasa de un suvoi de apa care m-a lasat fara suflare aproape. imi amintesc doar ca am fost trasa afara brusc si apoi, inainte sa lesin, un corp cald m-a luat in brate. cred ca a fost singurul meu somn bun, pentru ca stirbenia m-a gasit si incercind sa ma omoare, m-a strins tare de sa-mi rupa oasele. nu mai ploua, dar nici soare nu iese.
eram ingrijorata cind m-am trezit pentru ca am dat cu limba peste dintele care se clatina si a cazut. m-am saturat sa-mi cada dintii ca acum Peter se joaca cu Elana. si nu stiu de ce, ca e urita si are urechile clapauge. nu stiu ce inseamna clapauge dar asa zice Martin. Minu se face bine daca mai face injectii pina la sfirsitul saptaminii. nu stiu cind e sfirsitul saptaminii dar o sa-mi zica tata. tata vine tirziu azi de la serviciu ca i-a zis lui mama ca nu vine la masa ca opereaza un pui de urs de la zoo. cica are o laba stricata. a plouat toata saptamina si nu pot iesi in parc si ma plictisesc si cred ca si Minu se plictiseste dar asa e cind esti bolnav, te plictisesti. o sa-i dau pastilele cum m-a invatat tata si astept sa inceapa desenele. trebuie sa stau cu ochii pe ea ca ieri nu am fost atenta si a ajuns afara ca a luat-o vintul din casa si am plins toata noaptea de grija ei dar dimineata am plecat s-o caut si am gasit-o rapita de un dulau mare si rau care nu are stapin ca doarme sub cartoane ca oamenii aia care nu au casa. acum nu mai ploua si astept sa iasa soarele sa ma duc in parc. poate vine si Peter.
