- ajunge cu tortura, i-a spus calaului inert, inodor si incolor. de atita amar de vreme imi sugi singele zilnic, fara sa ma hranesti deloc. imi dai doar apa si nu pot trai doar cu asta.
se foi pe scaunul de care era legata si-si scutura capul extenuata de efortul de a bolborosi prin calus. se relaxa si porni tirada.
- uite ce e, speram sa fiu o victima bucuroasa. dar tu ai gust de sperma bolnava. stii ca nu stai bine cu sanatatea si te inseli daca gindesti ca seva mea te va tine la suprafata. ca sa te vindeci, trebuie intii sa inghiti medicamentul, oricit pare de amar la inceput. stii cum e, dupa ce bei o fiola de algocalmin, apa ti se pare nectarul zeilor. amareala trece cit ai clipi si efectul se simte inainte sa apuci sa te strimbi. ti se dezmortesc oasele si chiar daca muschii sint lesinati, vor fi oricind pregatiti pentru miscare, cu conditia sa faci de bunavoie pasii. nu ai de ce? atunci de ce ma tii aici? nu mai am ce sa-ti dau. e ca si cum as hrani un zid, cind eu sint un copac. iti tin de umbra, imi bei apa, te hranesti cu scoarta mea, dar nu ma ajuti sa ma inalt sanatos. in plus, doar imi iei toate astea, nu te si bucuri de ele. si atunci de ce? iti cer sa ma dezlegi si sa-mi deschizi usa. stii ca dincolo de ea e lumina? dar mai mult decit lumina, am nevoie de caldura. mi-e frig aici.
se opri brusc si astepta o reactie. care nu veni. auzind-o pentru prima oara, socat ca victima lui si numai a lui are glas si capacitatea de a-l folosi, calaul uitase sa-si ia doza din venele ei calde si inghetase intr-o grimasa trista si blazata de sine.
era inca legata si o durea limba impingind in calusul strins cu noduri si stia ca va dura pina o va gasi cineva sa o elibereze. isi inghiti nodurile din git si mesteca durerea fara s-o poata digera. incepuse sa ploua, auzea rapaiala constanta dincolo de peretii fara ferestre. inchise ochii si se uita la ploaie.
No comments:
Post a Comment